Le radicalisme de gauche a conféré une nouvelle dimension à la lutte politique en Roumanie, à savoir le terrorisme. A la différence de l’assassinat politique, dont l’histoire abonde et qui, par définition, vise un individu ou un groupe rival, le terrorisme tue à droite et à gauche. Coupables présumés ou tout simplement innocents périssent dans les attaques des fanatiques d’une quelconque idéologie ou en sortent mutilés.
Cela fait du terrorisme une forme de lutte des plus repoussantes et lâches. Les débuts du terrorisme sont à placer dans la seconde moitié du XIXe siècle, voire même au temps de la Révolution française de 1789. L’anarchisme, c’est la manifestation la plus violente de propagation du terrorisme depuis ses débuts jusqu’à l’époque de la révolution bolchevique de 1917. Une fois instauré le pouvoir soviétique, le Komintern écrit des pages importantes de l’histoire du terrorisme mondial. Après 1945, le relais sera pris par des groupes et groupuscules d’extrême gauche et par le terrorisme islamique.
Le terrorisme en Roumanie ne saurait être dissocié du nom de Max Goldstein. D’origine juive, il devient, dès sa jeunesse, sympathisant du communisme et adepte des méthodes anarchistes de lutte supposant des attentats. Il était surnommé ”l’homme au crochet”, car il se servait d’un à la place du bras qu’une explosion lui avait arraché. L’historien Ioan Scurtu nous explique en quoi consistait la conception de Max Goldstein sur le monde nouveau qu’il souhaitait amener en Roumanie.
“Dans ce cas, ce n’est pas à un attentat au substrat politique que je me rapporte, mais plutôt à une conception. La fin du XIXe et le début du XXe siècle virent apparaître l’anarchisme, courant politique ayant pour principal promoteur Mihail Bakunin. Il visait à annihiler toute capacité de réaction de la classe dirigeante par la liquidation de ses élites. Cela aurait permis à la classe ouvrière de s’emparer du pouvoir et d’assurer aux masses une vie meilleure. Seulement, l’anarchisme n’a pas tellement pris en Roumanie. L’on en débattait les principes, mais on avait du mal à croire qu’en tuant quelques personnes on arriverait à renverser tout un système politique”.
L’histoire de Max Goldstein commence en novembre 1920, lorsqu’il tente d’assassiner Constantin Argetoianu, ministre des affaires étrangères à l’époque. Il rate son coup, mais peu de temps après, le 8 décembre, avec l’aide de Saul Osiaset Leon Lichtblau, il monte une autre attaque à la bombe, contre le siège du Sénat de Roumanie. En tombent victimes le ministre de la justice, Dimitrie Greceanu, et les sénateurs Demetriu Radu, évêque de l’église uniate d’Oradea, et Spirea Gheorghiu. L’attentat a également fait des blessés, parmi lesquels le président du Sénat, Constantin Coandà. Nous repassons le micro à l’historien Ioan Scurtu.
“Il était persuadé qu’en liquidant un certain nombre de personnes il parviendrait à accomplir l’idéal socialiste. En 1919 et 1920, il attenta, à plusieurs reprises, à la vie du roi Ferdinand Ier, encore que ce le souverain ne fût pas le pire ennemi des Roumains, loin s’en faut. Pour rappel, c’est pendant son règne que s’accomplirent la grande Union et la réforme. Après ces échecs répétés, Goldstein organisa l’attentat contre le siège du Sénat, institution qu’il prit pour cible en raison de son prestige. En effet, le Sénat était tenu à l’époque pour un corps d’élite. Il comptait nombre de personnalités qui, sans être sénateurs élus, détenaient quand même cette qualité en vertu des différentes dignités qu’elles représentaient: chefs du clergé, recteurs d’universités ou encore anciens ministres et parlementaires.”
L’action de Goldstein a choqué l’opinion publique, déterminant les autorités à se mobiliser pour lui mettre la main dessus – ce qu’elles réussirent en novembre 1921. L’exemple de Goldstein a contribué à la dissémination et à la consolidation du judéo-bolchévisme – cette théorie assumée par l’extrême droite par laquelle les Juifs étaient assimilés aux communistes. Un procès fut ouvert où l’on plaida trois causes: celle des dirigeants de la grève générale de 1920, celle du Sénat et celle des socialistes qui avaient voté en faveur de l’Affiliation du Parti Socialiste à la 3e Internationale Communiste. Repassons le micro à notre invité, l’historien Ioan Scurtu:
« Lors du procès, tant les sociaux-démocrates que les communistes ont désavoué cette pratique et requis la disjonction des dossiers. La demande fut acceptée. Goldstein fut jugé séparément et fut condamné à perpétuité. Emprisonné, il fit la grève de la faim pendant 32 jours et mourut des suites de cette forme de protestation. Avec lui s’éteignait le dernier terroriste du mouvement anarchiste de Roumanie. »
Max Goldstein meurt donc à 26 ans, laissant derrière lui l’image d’un combattant radical et téméraire contre la société capitaliste. Son action irréfléchie a nourri l’illusion de millions de personnes dans un monde nouveau fondé sur le meurtre de ses semblables.
Aut. : Steliu Lambru ; trad. : Mariana Tudose, Dominique
Din istoria terorismului în România – Max Goldstein
Radicalismul de stînga a adus în România o nouă dimensiune luptei politice, şi anume terorismul. Spre deosebire de asasinatul politic, de care este plină istoria, şi care vizează o persoană sau un grup bine definit de persoane concurente, terorismul ucide indistinct. Vinovaţi presupuşi şi nevinovaţi care se întîmplă să se afle în locul şi momentul nepotrivite plătesc cu viaţa sau cu infirmitatea maniile unor posedaţi ideologic. De aceea, terorismul este una dintre cele mai respingătoare şi mai laşe forme de luptă.
Istoria terorismului îşi are ca moment de început cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, cu toate că semne ale asasinării şi masacrării inocenţilor s-au ivit încă din vremea Revoluţiei franceze. Anarhismul a fost formula cea mai violentă în propagarea terorismului la începuturile sale, pînă la victoria revoluţiei bolşevice din Rusia din 1917. Odată cu instaurarea puterii sovietice, Cominternul a scris pagini importante în istoria terorismului mondial, după 1945 stindardul fiind preluat de grupuri şi grupuscule de extremă stîngă şi de terorismul islamic.
În istoria terorismului din România, Max Goldstein a scris o pagină aparte. De origine evreiască, a devenit simpatizant al comunismului din tinereţe şi adept al metodelor anarhiste de luptă care presupuneau atentatele. I se spunea “omul cu cangea” din cauză că îşi pierduse un braţ într-o explozie experimentală. Istoricul Ioan Scurtu a precizat în ce a constat concepţia lui Max Goldstein de a aduce o lume nouă în România:
“În acest caz, nu ne referim la un atentat cu un substrat politic, cît la o concepţie. La sfîrşitul secolului al 19-lea şi începutul secolului 20, s-a dezvoltat un curent politic al cărui principal promotor a fost Mihail Bakunin, şi anume anarhismul, care viza lichidarea vîrfurilor clasei conducătoare considerîndu-se că în acest fel această clasă poate fi decapitată, incapabilă de reacţie. Şi-atunci, muncitorimea ar fi putut prelua puterea şi să asigure o viaţă bună pentru cei mulţi. În România, anarhismul n-a avut o priză foarte puternică. Teoretic, ideile sale s-au discutat, dar în genere s-a respins ideea că prin uciderea cîtorva persoane într-adevăr se poate lichida un sistem politic.”
Max Goldstein intră în istoria României în noiembrie 1920, cînd încearcă să-l asasineze pe Constantin Argetoianu, ministru de externe. Eşuează, şi pe 8 decembrie acelaşi an, ajutat de Saul Osias şi Leon Lichtblau, orgeanizează un alt atac terorist cu bombă la sediul Senatului României. Dispozitivul îi ucide pe ministrul Justiţiei, Dimitrie Greceanu, şi pe senatorii Demetriu Radu, episcop greco-catolic de Oradea, şi Spirea Gheorghiu. În urma atentatului au fost şi răniţi, printre care preşedintele Senatului, Constantin Coandă. Ioan Scurtu:
“El era convins că asasinînd un număr de oameni va putea să realizeze idealul socialist. A încercat în 1919-1920 mai multe atentate împotriva regelui Ferdinand I care totuşi era regele unirii, al reformei, deci nu se putea spune că era persoana care făcuse cel mai mult rău românilor, ba dimpotrivă. Atunci, Goldstein a pus la cale atentatul de la Senat, corpul ponderator, de elită, deoarece număra în rîndul lui numeroase personalităţi care nu erau alese, ci îndeplineau această calitate în virtutea unor demnităţi: capii bisericilor, rectorii universităţilor, cei care fuseseră timp îndelungat miniştri sau parlamentari. Senatul era un corp care se bucura de un anumit prestigiu.”
Acţiunea lui Goldstein a şocat opinia publică şi a însemnat mobilizarea autorităţilor pentru prinderea lui, fapt petrecut în noiembrie 1921. Exemplul dat de Goldstein a dus la răspîndirea şi consolidarea iudeobolşevismului, acea teorie asumată de extrema dreaptă prin care evreii erau identificaţi cu comunismul. S-a deschis un proces, cunoscutul proces din Dealul Spirii, pe trei cauze: una era a conducătorilor grevei generale din 1920, a doua era a lui, de la Senat, şi a treia era cea a socialiştilor care votaseră pentru afilierea Partidului Socialist la Internaţionala a III-a Comunistă. Cu detali, din nou, Ioan Scurtu:
“În timpul procesului, atît social-democraţii de la greva generală, cît şi comuniştii au dezavuat această practică şi au cerut disjungerea cauzelor, care s-a şi întîmplat. Goldstein a fost judecat separat şi condamnat la închisoare pe viaţă. El a fost deţinut la Doftana şi a ţinut greva foamei mai mult de o lună, 32 de zile, murind în urma acestei forme de protest. Cu el a murit ultimul terorist din istoria mişcării anarhiste din România.”
La 26 de ani, Max Goldstein moare şi lasă în urmă imaginea unui radical, neînfricat luptător împotriva societăţii capitaliste. Fapta sa nesăbuită a hrănit iluzia milioanelor de oameni într-o lume nouă construită pe uciderea semenilor lor.
Steliu Lambru
________________________________________________________________________________________________________
Découvrez la Roumanie et l'actualité roumaine sur le site deRadio Romania International